Stiu ca mai am inca o lista, dar aia a fost demult. Persoana s-a schimbat, sentimentele s-au schimbat. Sunt mai mature, mai puternice. E timpul ca si lista sa se schimbe.
Ar fi inutil sa spun absolut tot ce vreau, ar fi o lista mult prea lunga, lucrurile s-ar reptea in functie de dorinte. Nu as putea sa spun multe lucruri pentru ca altfel m-as da de gol, dar ce mai conteaza nu-i asa? Chiar daca as vrea sa-ti spun in fata, nu as putea. M-ar cuprinde emotiile, m-as pierde in ochii tai, vocea mi-ar pieri, as incepe sa ma balbai, iar tu ai incepe sa ma crezi puerila. Cred ca din motivul temerii, sa nu ma crezi tu o copila, nu pot sa zic nimic, ma exprim mai bine in scris, mi-este mai usor sa-mi gasesc cuvintele necesare si potrivite. Daca le scriu, le pot sterge, dar in realitate orice e spus, ramane spus. Asa ca o sa incep lista fara temeri, calma.
Vreau o poveste. Nu cu printi si printese. Nu cu castel si cai albi. Nu cu vrajitoare sau mame vitrege. Vreau o poveste cu drama, lacrimi, zambete si amintiri frumoase. O poveste dura, reala. O poveste in care iubim, uram, aruncam cuvinte pe care le luam apoi inapoi. O poveste in care iertam, si trecem peste toate. O poveste in care trecem peste toate greutatile impreuna. Asta e genul de poveste pe care o vreau.
Vreau sa inchiriem o sala sa dansam impreuna. Sa invatam impreuna valsul si tangoul. Hip-hop-ul si jerk-ul. Cha-cha si jive. New-style si shuffle. Sa invatam o gramada de dansuri, sa dansam pe ritmul batailor inimii, clipitul ochilor, respiratiile plamanilor. Sa scriem impreuna poezii ale picioarelor. Sa fim impreuna materia din care este facut dansul.
Vreau sa fi persoana ce ma tine de mana atunci cand ne plimbam, fara vreun scop.
Vreau sa fi tu acela care sa danseze cu mine, chiar si in mijlocul strazii, daca se aude vreo melodie.
Vreau sa fi tu acela care ma face sa zambesc de fiecare data, doar prin simplul fapt ca esti cu mine.
Vreau sa fi tu persoana care ma face sa plang si care dup-aia imi sterge lacrimile.
Vreau sa mergem in excursii si sa ne fruisam afara, noaptea, cand lumea doarme. De ce? Ca sa ne bucuram de noapte impreuna. Sa ne uitam la stele, unul langa altu', sub o paturica, imbratisati. Sa ne dam seama ka in aceasta lume atat de mare, noi atat de mici, facem fata impreuna la multe greutati. Sa ne dam seama ca si noi suntem ca o stea impreuna. Separati nu stralucim, dar pusi impreuna, dragostea noastra straluceste mai mult decat o stea albastra.
Vreau sa savuram impreuna cafeaua de dimineata. Vreau sa te surprind cu un mic dejun in pat. Vreau sa gatim impreuna pranzul si sa mergem la cumparaturi.
Vreau sa stai in spatele meu in timp ce scriu pe blog despre tine. Vreau sa fi tu cel care imi da indicatii si care ma ajuta. Vreau sa vi cu idei si sa ma ajuti. Nu mai vreau sa fie doar blogul meu. Vreau sa fie blogul nostru.
Vreau sa vedem impreuna cum se schimba anotimpurile si cum trec anii.
Vreau sa fim NOI, nu doar Tu si Eu.
Vreau toate astea. Oare e posibil, sau doar visez la lucruri ce nu o sa se indeplineasca?
